Dragă Jurnalule, azi m-am trezit mai dimineață decât de obicei pentru că ploaia îmi bătea puternic în geam.
Azi am privit cu alți ochi ploaia: parcă mângăia fiecare frunză a pomilor din curte, iar firele de iarbă se lăsau plecate de greutatea picăturilor. Florile erau înviorate și, printre picăturile reci de ploaie, priveau pline de speranță spre cer pentru a zări o rază de soare.
Azi știu ce voi face până la ora prânzului: voi privi ploaia.
După-amiază va veni în vizită vărul meu și vom cânta la chitară.
Deja am căteva versuri în minte...sunt legate de ploaie.
Rămas bun, dragă jurnalule până mâine când abia aștept să-ți povestesc.
